Toxic. Pericolul care mocnește la Pata Rât - locul unde oamenii se îmbolnăvesc trăind peste gunoaiele în putrefacție ale Clujului (2)

Citește aici prima parte a acestui material

În august 2023, după niște valuri de caniculă ucigătoare, din zona Pata Rât a început să curgă spre oraș un miros greu de suportat. Zile în șir aerul din cel mai dezvoltat oraș din Transilvania a fost aproape irespirabil, nu doar din cauza căldurii. Clujenii s-au închis în case, iar geamurile n-au mai putut fi deschise fără riscul de a respira aer de vidanjă, nici măcar în timpul nopții. 

Consiliul Județean – responsabil de închiderea depozitului neecologic și cel care a derulat proiectul Centrului de Management Integrat al Deșeurilor (CMID), dar și Garda de Mediu și Direcția de Sănătate Publică au încercat să găsească în altă parte vinovatul pentru poluarea olfactivă majoră resimțită în toată valea.

De 8 ani, jurnalismul pe care îl practicăm este în primul rând în serviciul public al cititorilor, iar relația noastră cu voi rămâne coloana vertebrală a tot ceea ce facem. Așa că ne-am dori să vă cunoaștem mai bine, prin intermediul unui sondaj. Îl puteți completa aici: sondaj PressOne.

S-a dat vina pe un afacerist din domeniul agriculturii, care își fertiliza pământurile fermei cu găinaț. Iar rezultatele obținute de un laborator mobil de monitorizare și analiză care a patrulat câteva zile în oraș au arătat rezultate acceptabile pentru substanțele din aerul respirat, care puteau fi vinovate de miros. 

Alți specialiști în monitorizarea aerului spun însă că, pentru a determina corect o sursă de poluare, e nevoie ca măsurătorile să se desfășoare perioade îndelungate de timp. 

Oamenii au conștientizat pentru prima dată un fenomen în fața căruia au preferat să întoarcă de fiecare dată capul: că Pata Rât e o rană deschisă a Clujului și că le poate afecta și lor calitatea vieții.

Poluarea și potențialul risc asupra sănătății de la Pata Rât se vede, la propriu, din cer. PressOne a obținut o serie de imagini satelitare, achiziționate în data de 17.02.2024, în condiții de 0% acoperire cu nori, de la senzorii satelitului Sentinel-2 L2A, lansat de Agenția Europeană Spațială (ESA). 

În imagini se vede prezența biomasei – adică a reziduurilor biodegradabile în descompunere, care au o capacitate mare de combustie, astfel că aici pot izbucni oricând incendii necontrolate din pricina emisiilor de metan și CO2. 

E rezultatul a zeci de ani în care gunoiul a fost depozitat pe câmpurile din sud estul orașului. În 2017, după o serie de incendii izbucnite la rampă și în urma intervenției Inspectoratului pentru Situații de Urgență Cluj, care le-a stins cu tunurile de apă, o parte din depozit s-a surpat. 

Apa infiltrată la bază a generat un lac toxic de levigat (lichid scurs din gunoiul în descompunere) cu o suprafață de 9 hectare. Și lacul era vizibil din satelit. Soluția găsită de autorități atunci a fost degajarea intenționată a apei poluate printr-un pârâu, Zăpodie, direct în Someșul Mic. Consiliul Județean responsabil de această decizie a scăpat cu o amendă de 100.000 lei aplicată de inspectorii Gărzii de Mediu. 

Vrem să putem investiga în profunzime evenimentele care afectează viața de zi cu zi a românilor. Dacă e important și pentru tine, ajută-ne să o ducem la capăt! Orice sumă contează.

În proiectul inițial al CMID-ului, era prevăzută și realizarea unei centrale de biogaz, care să valorifice depozitele enorme adunate la Pata Rât. Ulterior, însă, autoritățile au optat numai pentru tratarea mecano-biologică a fracției umede și depozitarea ei, fără să rezolve problema biomasei existente.  

În 2020, același Consiliu Județean anunța că a montat în zona fostei rampe de deșeuri de la Pata Rât, intrată în conservare, un sistem de degazare cu rol de a capta, prin aspirare, emanaţiile de metan, bioxid de carbon şi gaze de descompunere din corpul depozitului. Instalaţia de colectare şi ardere a biogazului ar trebui să aibă o capacitate de procesare de circa 700 mc biogaz/oră.

Aerul

În 2021, un proiect finanțat de Fundația Institutului pentru o Societate Deschisă includea în analiza sa și măsurători ale calității aerului din perimetrul Pata Rât, Cluj. Acestea au fost realizate de experți independenți, care au montat pe mai multe străzi din zonă senzori care să perceapă nivelul de hidrogen sulfurat, metan și concentrația de particule în suspensie PM2.5 și PM10.

„În zona Pata Rât unde am făcut măsurători în perioada iunie – decembrie 2021, ne raportăm la concentrația maximă admisă de Agenția Națională de Mediu din România (Standardele naționale de stat din 1987): pentru media zilnică, pe o perioadă de lungă durată, pragul maxim admis de Hidrogen sulfurat este de 0.008 mg/m3 – convertită, în cazul gazului nostru, această cantitate înseamnă 0.006 ppm; iar pe o perioadă de scurtă durată acest prag este de 0.015 mg/ m3. 

În perioada în care am realizat măsurători în Pata Rât cu privire la poluarea aerului cu hidrogen sulfurat, acest prag a fost întotdeauna depășit, cunoscând și depășiri alarmant de mari în anumite perioade. Nu avem de ce să presupunem că în alți ani situația ar fi fost altfel. Deci oamenii care locuiesc în casele modulare, unde am amplasat senzorul nostru, trăiesc de aproape 12 ani în acest mediu, fiind expuși un timp îndelungat acestei poluări.”

Sursa: Fragment din proiectul ENHOJUST „Pentru justiție antirasistă de mediu și de locuire”, Fundația Desire, ianuarie 2021 – iunie 2022

Hidrogenul sulfurat este un gaz incolor, inflamabil, cu un miros caracteristic de ouă stricate. Degajarea gazului H2S este direct proporțională cu temperatura aerului, care favorizează putrefacția și fermentarea gunoiului. Hidrogenul sulfurat poate provoca incendii și explozii foarte ușor, dar are efecte grave asupra sănătății. Ajungând în organismul omului, H2S îngreunează circulația oxigenului prin sânge, atacă și paralizează sistemul nervos și blochează respirația celulelor. 

În 2018, Fundația Desire – cea care a realizat proiectul -, alături de 50 de persoane din comunitate, au dat în judecată Primăria Cluj-Napoca, Consiliul Județean, fostul administrator al rampei de deșeuri, Salprest, precum și Garda de Mediu și Agenția de Mediu Cluj pentru că au amplasat la mai puțin de 1.000 de metri de locuințele oamenilor noile rampe de depozitat deșeurile. 

În primele etape ale procesului, judecătorul a cerut măsurători pentru gradul de poluare al aerului, apei și solului din Pata Rât. Fundația Desire a plătit această monitorizare în 2020, dar rezultatele au fost disponibile abia după aproximativ doi ani. Ulterior, Primăria a desemnat o expertă independentă de mediu care să le analizeze. Fundația Desire a contestat raportul întocmit de ea. 

„Experta trebuia din punct de vedere legal să răspundă în urma contestațiilor, dar nu s-a mai întâmplat acest lucru. Nu vreau să fac speculații, dar probabil că s-a tras de timp ca să se închidă rampele, ceea ce s-a și întâmplat. Acum nu se mai adună deșeuri noi acolo, dar cele vechi se află în continuare acolo și sunt o sursă mare de poluare”, spune Enikő Vincze, fondatoarea fundației Desire.

Procesul încă trenează în instanță. Cei de la Desire au demarat apoi un proces independent de măsurare a calității aerului din comunitate. A fost folosită aparatura uRADMonitor SMOGGIE-GAS H2S, iar pentru a măsura particulele în suspensie, s-a folosit un senzor produs de rețeaua Strop de aer. Probele nu au fost acceptate în instanță.

„În România, măsurătorile pentru particule în suspensie se consideră a fi autorizate doar cele efectuate de către autoritățile de mediu. Senzorii pe care i-am folosit noi la Pata Rât sunt de tip laser și numără particulele, pe când senzorii folosiți de autoritățile de mediu cântăresc aceste particule.

În multe state din afară sunt acceptați și certificați senzorii pe care i-am folosit noi și funcționează în paralel cu senzorii folosiți de autorități. În România, 60% din rețeaua ministerului mediului nu funcționează”, spune Alexandru Luchiian, coordonatorul Strop de Aer și cel care a realizat măsurătorile de la Pata Rât.

Despre cum 60% din senzorii care măsoară calitatea aerului în România sunt nefuncționali, PressOne a scris pe larg într-un material anterior.

Luchiian spune și că pentru a afla care este situația poluării din Pata Rât, aerul trebuie să fie monitorizat o perioadă mai lungă de timp, pentru că valorile diferă în funcție de temperatură, anotimp și vânt. Din punctul lui vedere, rezultatele făcute publice de laboratorul mobil care a măsurat calitatea aerului de la groapa de gunoi a Clujului în vara lui 2023 sunt irelevante, fiindcă acesta a adunat date o perioadă prea scurtă de timp. 

În vara anului 2023, orașul Cluj-Napoca a fost invadat de un miros foarte puternic de gunoi, autoritățile au fost asaltate de mii de sesizări.

„Pata e o sursă de gaze poluante, mai ales de hidrogen sulfurat și pulbere în suspensie. Dacă vrem să aflăm cu adevărat ce se inhalează în Pata Rât și în Cluj-Napoca, trebuie montați senzori separați în aceste locații, pe o perioadă mai lungă de timp. Noi, ca entități private, am făcut tot ce am putut, de aici e decizia statului dacă va lua măsuri.”

În urma măsurătorilor făcute, fundația Desire a ajuns la următoarele concluzii referitor la gradul de poluare în Pata Rât:

Ce înseamnă cifrele de mai sus? Raportat la limitele legale în care cantitatea de particule în suspensie ar trebui să existe în 24 de ore, în Pata Rât acestea au fost depășite în cazul PM2.5: 86 zile, iar în cazul PM10: 97 zile, în decursul a 6 luni.

Pe termen scurt, particulele în suspensie pot provoca crize de astm sau de bronșită acută în cazul infecțiilor respiratorii. Pe termen mediu și lung, intoxicarea cu PM2.5 și PM10 duce la boli respiratorii, cardiovasculare, dar și la diverse tipuri de cancer. Copiii de până la 15 ani sunt afectați mai mult decât adulții, deoarece nu au plămânii dezvoltați suficient și inhalează mai mult aer. 

„Gunoiul care putrezește în pământ, pe rampele de gunoi, produce metan și dioxid de carbon, gaze de seră foarte periculoase. Inhalarea continuă a metanului poate duce la apariția senzației de greață, a vărsăturilor sau a pierderii coordonării motorii, iar expunerile la niveluri mari de metan pot duce inclusiv la deces. Gazele acide precum dioxidul de azot, sulful sau halizii au efecte adverse semnificative asupra sănătății.

Studiile precedente au arătat că atunci când SO2 (dioxid de sulf) sau NO2 (dioxid de azot) sunt inhalate sau ingerate, pot apărea simptome precum iritații la nivelul nasului și gâtului, bronhospasm, dispnee și chiar infecții respiratorii, în special la persoanele cunoscute cu boli respiratorii precum astmul bronșic. Aceste efecte pot provoca și crize de astm la persoanele susceptibile.

Expunerea la NO2 predispune la apariția infecțiilor respiratorii. În plus, atunci când aceste gaze acide sunt eliberate în atmosferă, ele pot cauza apariția ploilor acide.”

Sursa: Fragment din proiectul ENHOJUST „Pentru justiție antirasistă de mediu și de locuire”, Fundația Desire, ianuarie 2021 – iunie 2022

Stare de urgență

În data de 16.09.2019, Direcția de Sănătate Publică din Cluj-Napoca a formulat o adresă prin care sugerează o posibilă stare de urgență pentru sănătatea comunității din Pata Rât, la cererea Comitetului Județean pentru Situații de Urgență, care voia să aprobe pe repede înainte funcționarea noului Centru de Management Integrat al Deșeurilor (CMID).

„Populația din Pata Rât este expusă la risc de îmbolnăvire, cu alterări ale funcției pulmonare, evenimente cardio-respiratorii, infecții respiratorii acute, acutizarea afecțiunilor cronice (bronșite, astm, BPOC- Bronhopneumopatia cronica obstructiva), intoxicatii cu amoniac, metan, hidrogen sulfurat, bolile infecțioase cu transmitere enterală (hepatită acută virală, boli diareice, febră tifoida), parazitoze.”

SURSA: adresa Direcția de Sănătate Publică din Cluj-Napoca, 16.09.2019

Decizia Comitetului din 2020 a avut la bază și un document elaborat de Direcția Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor Cluj care recunoaște că „depozitarea ilegală a deșeurilor și gestionarea necorespunzătoare a acestora reprezintă surse de risc atât pentru sănătatea oamenilor, cât și pentru sănătatea animalelor, prin potențiala dezvoltare și răspândirea directă a agenților patogeni.”

Au trecut mai bine de patru ani de la elaborarea acestor acte.

Între timp, Centrul de Management Integrat al Deșeurilor funcționează pe hârtie, fără ca realitatea din teren să se fi schimbat prea mult și fără ca viața oamenilor care locuiesc în zonă se se fi îmbunătățit. 

Doctorul 

În ultimii ani, Asociația de Dezvoltare Intercomunitară Zona Metropolitană Cluj (ADI ZMC), împreună cu Direcția de Asistență Socială și Medicală (DASM) din cadrul Primăriei au încercat să distribuie cât mai mulți din rezidenții de la Pata Rât către cabinetele unor doctori de familie, care să îi aibă în evidență. 

Richard Florescu este unul dintre doctorii care are pacienți din Pata Rât. De fapt, în discuția pe care am purtat-o, mi-a spus că la cabinetul lui sunt arondați în total cam la 5.000 de pacienți. Nu toți vin din Pata, dar așa s-ar explica și de ce nu are timp de vizite în comunitate. 

Când am ajuns la cabinetul lui, sala de așteptare era plină de părinți cu copii bolnavi. Florescu spune că Prefectura ar fi desemnat un alt doctor care să lucreze în Pata Rât, însă acesta ar fi renunțat, în scurt timp.

Cât despre el, adaugă că are pacienți din Pata Rât de peste 20 de ani. „Dacă ar exista un medic care să lucreze acolo constant și să empatizeze cu ei, altfel ar sta lucrurile. Sunt multe mame care se deplasează foarte greu până în oraș, având mulți copii”, spune. 

Afecțiunile preponderente sunt bolile de piele, de la sortarea gunoiului cu mâna liberă, bolile digestive, din cauza hranei procurate de pe rampele de gunoi, bolile respiratorii de la fumul inhalat de pe urma arderii textilelor și parazitozele de la mușcăturile de câini sau șobolani.

Cu toate acestea, doctorul de familie se ferește să spună tranșant că mediul toxic în care își duc viața acești oameni favorizează apariția acestor boli. 

Îmi povestește în schimb despre cazurile nenumărate în care copiii se accidentează pentru că sunt lăsați nesupravegheați. Părinții sunt plecați la muncă sau să caute mâncare, iar ei rămân singuri. Arsuri, tăieturi adânci în metale ruginite sau alte tipuri de accidentări, toate acestea sunt foarte dese. 

În 2022, ADI ZMC și DASM au derulat un proiect social care prevedea efectuarea de analize și investigații pentru 500 de persoane neasigurate de la Pata Rât, în valoare de 1.200 de lei de persoană. Analizele le-a făcut o clinică particulară din Cluj, MedStar. Pachetul de consultații conținea radiografie pulmonară, spirometrie, consult pneumologic cu interpretare radiografie și spirometrie, consult medicină internă și ecografie abdominală generală, consultație ginecologica și examen Babeș-Papanicolau, pentru femei, respectiv consult urologie și ecografie, pentru bărbați. La acestea s-au adăugat o baterie de peste 30 de analize, pentru fiecare beneficiar, inclusiv testul HIV.

Au trecut doi ani de când analizele s-au făcut. Niciuna din organizațiile care au coordonat această acțiune masivă nu a analizat la final datele, cu toate că, potrivit celor de la MedStar, au fost trimise lunar rapoarte către Primărie. 

Doctorul Dorin Andea e unul din asociații clinicii private MedStar. El spune că proiectul a reușit să acopere cam 90% din target, fiindcă o parte dintre pacienți nu s-au prezentat până la urmă la analize. Andea spune că ei nu au făcut o prelucrare epidemiologică a datelor rezultate, ci doar au livrat punctual informațiile către autorități.

Analizele au constatat din nou multe boli digestive, hepatite, hipertensiune, viroze acute și astm. Ce l-a impresionat, mai spune Andea, a fost că oamenii veneau curați și spălați la consultații, au respectat indicațiile și o parte s-au întors pentru o reevaluare gratuită după tratamentele prescrise.

Dacă în 2019, Direcția de Sănătate Publică (DSP) Cluj constata că populația din Pata Rât este expusă la un risc crescut de îmbolnăvire, cerând instituirea unei stări de urgență cu posibile repercusiuni pentru sănătatea publică, în 2024 s-a răzgândit. Într-un răspuns la solicitările PressOne, DSP spune că mediul de la Pata Rât nu e periculos. Se bazează pe un studiu de evaluare a riscului şi impact asupra stării de sănătate a populaţiei rome în relaţie cu funcţionarea instalației de sortare, prelucrare mecanică şi termică a deșeurilor. Studiul a fost făcut în 2017 și pretinde că în Pata Rât nu se eliberează substanţe periculoase în concentraţii peste normele admise pentru parametrii normali. 

Cu alte cuvinte, DSP, instituția care ar trebui să supervizeze situațiile cu risc epidemiologic ale județului nu a mai efectuat un studiu de impact asupra sănătății la Pata Rât cel puțin în ultimii 7 ani. 

Asta în condițiile în care anul trecut, în august 2023, după o perioadă prelungită de caniculă, întreg orașul Cluj-Napoca a fost înecat zile întregi de mirosul pestilențial generat de putrefacția de la Pata Rât. În același răspuns remis redacției, DSP a recunoscut totuși că locuințele a o parte din oamenii care locuiesc pe fosta rampă sunt la mai puțin de 1.000 de metri (distanţa minimă de protecţie sanitară recomandată) de depozitele de gunoi.

Dar a spus că sarcina igienizării spațiului cade în sarcina administratorului desemnat al rampei, firma Supercom.

Pata Rât este zona aflată în imediata vecinătate a orașului Cluj-Napoca, unde o comunitate de peste 3.000 de persoane, populația aproximativă a unei comune de dimensiune medie, trăiește într-un mediu toxic de ani de zile. 

Pata Rât-ul este compus din patru zone principale – cartierul Dallas, strada Cantonului, Zona Coastei și Zona Rampei.

Ghetoul de la Pata Rât a început să se îndesească în ultimii 20 de ani, după ce administrația locală a relocat acolo populație de etnie romă adunată de prin tot orașul și repartizat-o în locuințe modulare. Centrul și cartierele apropiate de centru a fost epurate în ultimii ani, mai cu seamă după ce prețul terenului pe metru pătrat a ajuns să se vândă cel mai scump din țară. Imobiliarele au prosperat. 

Au existat campanii de mutare forțată în 2003, în 2010. Atunci, într-o acțiune de forță au fost mutate 76 de familii (aproximativ 350 de persoane) în locuințe temporare, după ce le-au fost dărâmate adăposturile de pe strada Coastei, undeva în apropiere de ceea ce avea să devină mai târziu noul sediu al Consiliului Județean Cluj și campusul unei facultăți de teologie ortodoxă.

Locuințele temporare s-au dovedit permanente. Puțini au reușit să mai plece. 

* La acest articol a contribuit și Bianca Felseghi.