România, o țară care întârzie mereu la întâlnire. De ce statul român nu atrage mai multe fonduri europene, deși are nevoie de bani

În ianuarie 2007, când România sărbătorea aderarea la Uniunea Europeană, mai bine de jumătate din populație nu avea canalizare, raportul PIB/cap de locuitor era de nici jumătate din media europeană, iar salariu mediu net ajungea la 1.042 de lei. Așa că țara privea cu încredere către proiectul european (75% era nivelul de încredere al românilor în UE în 2007) și cu speranță către cele zeci de miliarde de euro pentru drumuri, apă, canalizări, școli sau spitale. România visa să fie o țară modernă. 

Vrem să putem relata în profunzime despre viața de zi cu zi a românilor, așa cum e ea. Dacă e important și pentru tine, ajută-ne să o ducem la capăt! Orice sumă contează.

După 16 ani, nivelul PIB/cap locuitor al României este aproape de cel al Ungariei și Poloniei, salariul mediu net a ajuns la 4.593 de lei și în țară au intrat peste 62 miliarde de euro de la Uniunea Europeană. Bani ar fi fost însă și mai mulți, dar statul român n-a reușit să-i atragă pe toți. PressOne explică de ce.

România beneficiază de fonduri europene încă din faza de pre-aderare 

Politica de coeziune este principalul mod prin care Uniunea Europeană face investiții în țările membre. Cu ce scop? Reducerea disparităților economice, sociale și teritoriale din interiorul blocului european. În acest sens, după 2007, România a primit acces la zeci de miliarde de euro prin politica de coeziune. 

„După 16 ani aproape de la aderare, România a contribuit la bugetul UE cu aproximativ 21 de miliarde de euro și, în paralel, a primit 62 de miliarde de euro. Deci un sold pozitiv de cel puțin 41 de miliarde”, explică Ana-Maria Icătoiu, expert accesare fonduri europene și vicepreședinta Organizației Femeilor Antreprenor (OFA) UGIR.

De altfel, în România au intrat bani de la UE încă din faza de pre-aderare, care au dat un avânt anumitor domenii, precum agricultura.

„România, înainte de aderarea la Uniune, a avut niște programe de încălzire, erau așa numitele programe PHARE. Pe fondul acela, de exemplu, s-au construit numeroase locuri de procesare. Și asta a prins bine, pentru că a făcut trecerea către fondurile europene”, explică la PressOne Constantin Rudnițchi, analist economic.

Experiența cu banii europeni dinainte de aderare pare, însă, că nu a folosit statului român la mare lucru, mai ales că dificultățile birocratice și structurale, și, în unele momente, reticența decidenților politici de a apela la fonduri europene, mult mai strict supravegheate, au făcut din România o țară care încă se chinuie pentru bani pe care alții îi atrag cu mult mai multă ușurință. 

Primul contact cu banii europeni. Primele priorități 

Previziunile nu sunt bune. Dacă UE se extinde, fondurile pentru coeziune pe care le primește România vor fi mult mai puține. „Este cam ultimul tren pe partea asta de coeziune”, e de părere europarlamentarul REPER Dragoș Pâslaru. 

După aderare, România a putut accesa fondurile europene destinate exercițiului financiar 2007-2013. În total, aproximativ 27 miliarde de euro care au putut fi atrași în cadrul a 7 programe operaționale.

Prioritățile de atunci vizau investiții în infrastructură și accesabilitate, adică drumuri noi construite din bani europeni. Următoarele pe listă erau cercetarea și inovarea, IMM-urile, educația și formarea profesională, incluziunea socială și mediul. 

„La sfârșitul primei perioade de programare, 2007-2013, din cauza faptului că stăteam foarte prost cu absorbția reală pe final de perioadă, adică undeva prin 2014-2015, pentru că de fiecare dată se prelungește perioada cu un an sau doi, s-au făcut ceva artificii: au fost decontate din fonduri europene niște lucrări de investiții, multe făcute de autoritățile locale, care erau compatibile cu programul regional de la acel moment. De la asfaltări, parcuri, drumuri, niște lucrări de bază la nivel de investiții locale”, relatează Ana-Maria Icătoiu, expert accesare fonduri europene.

În ciuda faptului că banii alocați României în perioada 2007-2013 nu au fost atrași în totalitate, fondurile de coeziune au reprezentat, pentru perioada mai sus menționată, 35% din totalul investițiilor publice făcute de autorități, declara fostul premier Nicolae Ciucă în aprilie 2023.

Exercițiu de 7 ani, făcut în 10

Șapte ani mai târziu, la nivelul Uniunii Europene a fost negociat și votat un nou ciclu financiar, 2014-2020, care urma să ducă la îndeplinire obiectivele din strategia Europa 2020. Nu mai puțin de 11 domenii de investiții au fost avute în vedere pentru perioada 2014-2022, printre care cercetare-dezvoltare și inovare, digitalizare, IMM-uri mai competitive, tranziția către o economie verde, gestionarea riscurilor și schimbărilor climatice, conservarea și protecția mediului, transport durabil sau investiții în educație și formare, pentru a combate orice formă de discriminare.

României i-au revenit 41 de miliarde de euro prin fondurile europene structurale și de investiții, dintre care mai bine de 35 de miliarde doar de la bugetul european, prin politica de coeziune. 

Banii au putut fi atrași prin 8 programe operaționale gestionate de trei autorități de management: Ministerul Investițiilor și Proiectelor Europene, Ministerul Dezvoltării, Lucrărilor Publice și Administrației și Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale.

Conform celor mai recente date, nivelul de absorbție al fondurilor destinate perioadei 2014-2020 este de puțin peste 84%. România mai are timp la dispoziție până la finalul anului să încheie toate proiectele.

„Ca să se întâmple lucrul ăsta, teoretic ar fi trebuit ca acum, până la finalul anului, să depui facturi (…) Există încă ceva ce se poate întâmpla, și anume deduse anumite tipuri de cheltuieli pe care le-ai făcut și să le reclasifici ca fiind cheltuieli pe bani europeni”, explică și europarlamentarul REPER Dragoș Pâslaru.

De exemplu, afirmă deputatul european, România a obținut de la Comisia Europeană ca o bună parte din compensarea facturilor de energie să fie decontată din banii europeni pe care îi avea disponibili. Iar acum s-ar încerca trecerea a cât mai multor cheltuieli pe bani europeni, pentru a crește artificial și rata de absorbție a fondurilor.

„Cu cei trei ani pe care îi primim în plus să ne terminăm proiectele, o să vedem că ieșim undeva  la puțin peste 80%. Acolo suntem. Dar atenție, noi nu le facem în 7 ani, le facem în 10”, explică analistul economic Constantin Rudnițchi.

În opinia sa, cuvântul care descrie cel mai bine România în relația sa cu banii europeni este „întârziere”. 

„De fiecare dată începem cam cu 2, 3 ani mai târziu exercițiul bugetar. Că atât ne ia să acredităm instituțiile, să pregătim administrația, proiectele, licitațiile. Să zicem că în 2007 a durat până ne-am obișnuit cu rigorile și standardele europene. Dar din 2013 n-ar mai fi trebuit să mai avem scuze. Și pentru că apar târziu proiectele, ajung să fie prelungite”, adaugă la PressOne Constantin Rudnițchi.

Două exerciții financiare suprapuse

Așa se face că în prezent se suprapun două exerciții financiare: 2014-2020 și 2021-2027. Primul a fost prelungit cu 3 ani pentru a se putea încheia cât mai multe din proiecte, iar ultimul abia dacă a început, cu toate că au trecut deja doi ani. Motivul întârzierii? Abia în iulie 2022 a fost semnat acordul cadru de parteneriat cu Comisia Europeană care stă la baza împărțirii banilor din politica de coeziune. Abia ulterior au fost acreditate și restul structurilor implicate în gestionare fondurilor europene.

Pentru următorii ani, România va avea la dispoziție un buget în valoare de 46 de miliarde de euro, din care aproape 31 miliarde de euro provin din bugetul european. Sumele alocate vor putea fi atrase prin 16 programe operaționale, 8 naționale și 8 regionale.

Pentru prima dată, bugetele pentru investiții în dezvoltarea regionale au fost oferite celor 8 agenții pentru dezvoltare regională (ADR-uri) și nu vor mai fi administrate de o autoritate centrală.

„Cred că avantajul descentralizări este, pe de o parte, că ADR-urile au experiență și se mișcă mai repede decât o autoritate de la nivelul ministerului. Și sunt mai aproape de regiune. Ele pot vedea mai bine ce e nevoie să dezvolți în regiune”, spune Constantin Rudnițchi.

Dacă în 2007 digitalizarea și tranziția verde nu ocupau un rol central în lista de priorități de investiții, acum sunt piloni importanți din toate liniile de finanțare europene.

„Vorbim despre sectoare precum energia verde, reducerea emisiilor de carbon, infrastructura de mediu, conservarea biodiversității, crearea de spații verzi, gestionarea riscurilor și măsuri de mobilitate urbană durabilă”, declară europarlamentarul USR Vlad Gheorghe.

De ce suntem pe ultimele locuri la atragerea de fonduri UE, cu toate că depindem cel mai mult de ele

Dacă mediul privat se descurcă foarte bine să absoarbă toate fondurile care îi sunt dedicate, ajungându-se la situații în care cererile de finanțare depășesc cu 1.200% bugetul alocat, nu la fel de bine se descurcă și autoritățile publice.

„Pe de-o parte, marile proiecte de infrastructură, de la partea feroviară, la autostrăzi, proiecte de extindere a rețelei de apă, canalizare, energie, din cauze pe care le tot auzim la televizor, nu ajung să se mai implementeze. Aici intră la pachet și spitalele regionale, de care tot tragem de 12-13 ani”, susține Ana-Maria Icătoiu, expert accesare fonduri europene și vicepreședinta OFA UGIR.

O altă explicație pentru rata mică de absorbție a fondurilor europene se ascunde  în proiectele finanțate de la bugetul național.

„Deși, în teorie, România nu ar avea voie să lanseze programe naționale, deci cu fonduri de la bugetul național, care să canibalizeze fondurile de la Uniunea Europeană, adică să finanțeze același lucru, noi am făcut-o întotdeauna. În momentul în care tu, primar sau președinte de CJ, vezi că ai niște fonduri europene unde nivelul de verificare, mai ales la procedurile de achiziție, este foarte mare, ai depune pentru fondurile europene sau te-ai duce pe un PNDL, Anghel Saligny?”, continuă expertul în fonduri europene.

Pe lângă faptul că România nu reușește să atragă toate fondurile europene structurale și de investiții care îi sunt alocate, riscă și să piardă din ele pentru că nu au fost terminate la timp proiectele înscrise pentru finanțare.

De exemplu, dacă până la finalul acestui an nu sunt terminate toate proiectele din exercițiul financiar 2014-2020, există două posibilități: fie banii primiți sunt returnați Comisiei Europene și proiectele închise, fie proiectele sunt continuate, dar cu bani de la bugetul național. Așa cum s-a întâmplat și în cazul spitalelor scoase de pe lista finanțărilor PNRR, pentru care guvernul a promis că se va împrumuta de la Banca Europeană de Investiții.

Detaliile care micșorează bugetul pentru perioada 2021-2027

Pentru a nu se ajunge aici, există anumite proceduri la care autoritățile publice pot apela. Printre ele, așa zisa procedură de fazare, prin care proiectele neterminate nu se anulează, ci pur și simplu se mută de pe un exercițiu financiar pe altul.

„Procedura de fazare este o procedură clasică pe care România, pentru că nu reușește niciodată să-și facă lucrurile la timp, a folosit-o deja de două ori. De data asta este însă mai complicată, pentru că nu se pot faza decât proiectele care respectă condițiile regulamentului perioadei 2021-2027. Adică doar acele proiecte care nu au un impact nociv asupra mediului. Asta presupune că în următorii ani, în loc să atragi proiecte noi, o parte o vei dedica pentru finalizarea proiectelor vechi”, explică europarlamentul REPER Dragoș Pâslaru.

Cu două exerciții financiare care se suprapun, cu întârzieri de câțiva ani în demararea proiectelor și afecțiunea autorităților publice pentru fondurile naționale, i-am întrebat pe experți care sunt șansele ca România să atragă mai mulți bani în viitor. Mai ales când în peisaj sunt și banii din PNRR, pentru atragerea cărora statul trebui să demareze reforme reale.

„Dacă facem lucrurile exact așa cum le-am făcut până acum, cu aceiași oameni și în aceeași gândire, nu se schimbă nimic. Adică o să fim din nou în anul 2030 încercând să închidem absorbția fondurilor. Ceea ce este însă foarte trist este că dacă un UE se extinde, banii pe coeziune pe care România i-a luat atât de generos în ultimele două cicluri vor fi mult mai puțini”, adaugă europarlamentarul REPER.

Reforme necesare

În 2007, Comisia Europeană n-a avut încredere în mecanismele naționale de control când a venit vorba de banii europeni, în Curtea de Conturi de exemplu. Așa că a fost creat un strat nou de instituții care să asigure că banii europeni sunt cheltuiți respectând legea, instituții care nu există în multe alte țări europene.

„În România există un tratament diferit al banilor europeni de banii naționali. Adică banii europeni au și ministerul lor, au procedurile lor de control. Noi avem un tratament diferit, cu bonusuri salariale de 75% și tot felul de proceduri foarte simandicoase. Pe banii naționali nu ai nici sporurile de salarii, nici procedurile de evaluare, monitorizare și asta este un lucru extrem de grav și asta este prima mare reformă care ar fi făcută în România pe bani europeni: să pui toate fondurile într-o singură găleată”, explică Pâslaru.

Logica la care ar trebuie să ajungem, susține Dragoș Pâslaru, e ca politicile publice să nu mai depindă de fondurile europene.

„Problema majoră este că noi nu avem politici care să treacă de la un moment la altul, sau politici care să nu fie afectate neapărat de ciclurile financiare, noi practic o luăm de fiecare dată de la capăt. Deci, la noi se fac politici pentru banii europeni”, e concluzia trasă de europarlamentar.

O hartă interactivă a tuturor proiectelor finanțate prin fondurile de coeziune poate fi accesată aici. 

Acest articol este publicat în cadrul proiectului „Energy4Future”, co-finanțat de Uniunea Europeană. Uniunea Europeană nu este responsabilă de informațiile și opiniile exprimate în cursul acestui proiect și articol. Responsabilitatea pentru conținut aparține integral publicației PressOne.