Judecătoarea Camelia Bogdan: Faptul că nu se întâmplă nimic nici după ce s-a pronunțat CEDO în cauza mea, asta te sperie

Camelia Bogdan are 39 de ani și este judecător specializat în infracțiuni economice și recuperarea prejudiciului. L-a condamnat pe Dan Voiculescu la 10 ani de închisoare pentru fapte de corupție, în 2014, și a judecat alte dosare la fel de celebre, precum cel al transferurilor unor fotbaliști români în străinătate. În urma acestui dosar, personaje precum George Copos sau Victor Becali au fost condamnate la închisoare.

După aceea, Camelia Bogdan a fost exclusă de două ori din magistratură.

Anul acesta, în octombrie, a câștigat la Curtea Europeană a Drepturilor Omului (CEDO) un proces îndreptat împotriva statului român. Verdictul CEDO arată că judecătoarei i-a fost încălcat dreptul de a se apăra, în cazul primei suspendări.

În urma acestei decizii nu s-a întâmplat absolut nimic.

Am vorbit cu Camelia Bogdan despre justiția din România, așa cum a cunoscut-o ea și despre incapacitatea de a confisca și recupera averile obținute prin corupție. De fapt, spune ea, trăim în continuare într-un stat în care corupția este pandemică – adică regula.

Reporter: Spuneați într-un interviu acordat anul trecut această sintagmă: „în esență, lupta mea pentru meritocrație deranjează”. De-a lungul timpului, pe cine ați simțit că ați deranjat?

Camelia Bogdan: De când eram judecător stagiar, am simțit ce înseamnă mobbing-ul. Mobbing-ul e un fel de hărțuire morală la locul de muncă, atunci când unii se arată mai siguri pe sine, mai siguri să susțină o idee.

Și atunci se încearcă marginalizarea lor. Am participat la un seminar internațional referitor la mobbing și am avut tot timpul remediile necesare pentru a contracara acest fenomen și efectele lui. 

Îmi amintesc la Constanța că eram singură împotriva tuturor. Și încă de la Judecătoria Constanța eu am schimbat practica, de pildă în cauzele cu contractele de telefonie mobilă, în care colegi, ani de zile, acceptau acțiunile Vodafone și ale altor companii, de recuperare, și oamenii ajungeau să fie scoși din casă pentru că un debit de 10 dolari nu era achitat în termen de 3 ani de zile și se percepeau penalități de întârziere de 1% pe zi. 

Până când am impus această practică – este o clauză abuzivă, trebuie anulată. Am avut puterea să susțin asta singură împotriva tuturor, să nu abdic de la principii, să nu abdic de la soluție.

Și am avut cele mai proaste referate de evaluare la intrarea în examenul de capacitate. Mi se spunea că nu am însușit practica tribunalului Constanța. 

Deci cam acestea sunt pârghiile în sistemul de drept. Te marginalizează. Eu, fiindcă am ținut la soluția mea, practic puteam să nu fiu primită să-mi susțin examenul de capacitate. 

– Ce alte forme de presiuni mai sunt?

– Spre exemplu, la Tribunalul București, după ce am fost recuzată în cauza domnului Vântu, s-a declanșat jihadul în secție. Judecam prea repede și stricam practica și se spunea că nu mai este bine văzut să dai termene scurte. 

Eu mai acordam termene scurte și în celelalte dosare și veneam cu această soluție să găsim un calendar încât să nu amânăm la nesfârșit dosarele. 

După aceea, mi se dădeau tot timpul permanențe: intram în mult mai multe ședințe. Știu că în anul acela, 2011, aveam cele mai multe cauze. Mi s-a întâmplat să fiu și de Crăciun și de Paște, planificată la permanență. Cam acestea sunt formele de presiune. 

Sau, dacă exista câte un seminar la Institutul Național al Magistraturii, eram considerată persoană dificilă. Adică prin dificil se înțelege că nu abdic de la anumite principii. Iar cine considera așa? Colectivul, în general, și cei din sistemul judiciar. Eu nu am ezitat să-mi spun punctele de vedere. 

Apoi, la noi se promovează sistemele acestea grilă, în care înveți aceeași carte de la intrarea în magistratură și până la sfârșitul vieții. Cam acesta este standardul la noi: în care nu avem baze de date, nu avem posibilitatea să avem acces la problemele cu care se confruntă societatea, să fie discutate, diseminate, să nu existe un acces, astfel ca judecătorii să se poată informa. 

Spre exemplu, acum particip la Forumul de Pace de la Paris, care discută efectele pandemiei și ce înseamnă reconstrucția după pandemie. 

Cele mai discutate cazuri de spălare de bani care sunt acum în lume și de corupție transnațională, extrase de bune practici, cum se fac în alte părți, cum se recuperează bani din multiple jurisdicții, la noi nu există. 

Aceste subiecte trebuie să fie standardul ca judecător specializat, nu sunt lecturi de nișă, acesta trebuie să fie standardul formal al unui judecător pe combatere de criminalitate economică gravă și corupție.

Am ieșit din peisaj fiindcă m-a preocupat în primul rând să mă formez eu. Fiindcă dacă nu citești, nu ai cum să fii un judecător competitiv. 

Camelia Bogdan

După aceea, am vrut să-mi diseminez informațiile. Și tot acest lucru a deranjat. Mi s-a imputat, cel puțin la Curtea de Apel București, că particip la multe seminarii. Am fost trecută în contencios.

Am spus tot timpul: contează cu ce minte și cu ce creier și cu ce integritate îți îndeplinești atribuția de a face justiția. Nu contează să bifăm norme și să amânăm dosarele de la lună la lună, că timpul trece, leafa merge. Cam acestea au fost principiile mele. 

– Deranjați pentru că învățați și citeați?!

– Am deranjat și fiindcă am criticat sistemul judiciar. Vă aduceți aminte că înainte să fiu judecată de doamna Gabriela Bogasiu am criticat criteriile după care se fac numirile la Înalta Curte.

Și vă amintiți că inclusiv în ceea ce privește numirea doamnei președinte a Înaltei Curți (Corina Corbu, n. red.), am cerut decizia de achitare a dânsei, fiindcă s-a pronunțat o decizie de achitare neatacată, în condițiile în care un martor, un judecător din Înalta Curte, a relatat cum doamna judecător, care acum ocupă funcția de președinte a Înaltei Curți, a săvârșit fapte penale.

S-a considerat că nu e suficient un singur martor. Nici până acum nu mi s-a pus la dispoziție decizia de achitare a doamnei Corina Corbu. 

Dosarul s-a scos de pe portalul instanțelor de către domnul judecător Grădinaru (Daniel Grădinaru, n. red.), care este membru al completului care a achitat-o.

Împotriva domnului Grădinaru am făcut plângeri penale, dumnealui mi-a deschis corespondența când eram judecător în funcție. Era de interes cum a ajuns o încheiere de arestare la presă și pentru a deschide calculatorul unui judecător ai nevoie de mandat de percheziție, domnul Grădinaru a dat ordin și mi-a fost monitorizată toată corespondența dintr-un week-end. 

Ca să se vadă cum a ajuns acea încheiere la presă. După aceea s-au verificat acele condiții care au permis să fiu verificată de către Inspecția Judiciară, este vorba de încheierea de arestare a domnului fost primar Sorin Oprescu. 

Acestea au fost punctele mele de vedere. Tot timpul am fost tranșantă, am spus lucrurilor pe nume, am confruntat problemele. La noi nu se obișnuiește această practică. Sunt promovați cei care sunt slugarnici. Domnul președinte al Inspecției Judiciare a recunoscut la Antena 3 că este mason. Și plagiator, că domnul Netejoru e și plagiator. 

Camelia Bogdan

– Cum poți să fii judecător și să faci parte din masonerie?

– Se întâmplă, vedeți dumneavoastră. La noi, trebuie văzut cu cine este în lojă. Din informațiile care există, avem și mulți masoni de bună credință. Cum este cazul city managerului de la Oradea, care a devoalat ce se întâmplă în loje și cum a decăzut această instituție la noi. 

S-a transformat într-o instituție de interes public, deoarece au primit terenuri de la stat și este deturnat scopul în ideea săvârșirii de infracțiuni. Sunt și alți judecători în aceste loji, despre care nu se scrie nimic. Ei pot fi „frați” cu cei pe care îi judecă. Am înțeles că e și Nuțu Cămătaru în lojă. El a fost judecat de domnul judecător Ionuț Matei, membru în aceeași lojă. 

Aici vorbim de considerente de transparență, fiindcă noi ne desfășurăm activitatea nu într-o societate democratică, onorabilă, noi ne construim justiția într-o societate cu corupție pandemică. Și este bine să se știe.

Camelia Bogdan

Nu ai, ca judecător, niciun motiv să nu-ți declari apartenența la masonerie. Se încalcă legea. 

La noi, este o condiție sine qua non să fii servil, supus, cu capul plecat. 

Cum îmi spunea un judecător, acum membru la Înalta Curte: fă-te și tu că nu vezi! 

Aveam dosarul acela BCR în care constatasem că împrumutul acordat de BCR illo tempore fusese de fapt un aranjament prin care anumiți bani rămași într-un offshore erau repatriați de statul român și că notarul care a legalizat actele era Ioana Băsescu. Care a și primit un milion de euro din această operațiune. În fine. 

Și-mi spuneau, capul plecat, sabia nu-l taie. Nu, este greșită această abordare, deoarece suntem judecători. Și capul plecat la un moment dat va rămâne plecat. 

Dacă noi suntem în stadiul în care ne e frică să judecăm, nu avem ce căuta în acest sistem. Dar vedeți, la noi justiția se face cu frică. Iar ce mi s-a întâmplat mie – am fost dată ca exemplu: Nu mai munciți! 

– Practic ce spuneți dvs este că există o parte a sistemului de justiție care lucrează tocmai pentru a nu face justiție…

– Nu știu dacă le e frică sau dacă închid ochii. Plus că trebuie să recuperezi produsul infracțiunii. La noi ani de zile s-a predicat ideea că nu pot aresta parlamentari, că nu le dă Parlamentul încuviințare.

Ei, okay, e o soluție de clasare. Dar imunitățile nu împiedică confiscarea, iar confiscarea e obligatorie. Procurorii sunt obligați să meargă în fața instanțelor să recupereze produsul infracțiunii. Nimic nu se face, nu am văzut. În afară de două cazuri, nu am văzut nimic.

Nu se pune problema că nu avem legi, se acreditează ideea asta că nu avem suficiente resurse. Nici alții nu au, dar fac ceva. Și de acolo se clădește, toate începuturile sunt grele.

Dar noi nu mai suntem la începuturi, la nivelul anilor 90. Începuturile au fost atunci, când procurorul Budușan rezolva aceste cazuri și a fost dat afară din magistratură. Acela a fost arhitectul în materie de combatere a criminalității financiare.

Mai erau și judecători de investigație care se preocupau intens de investigații sau fraude macroeconomice. Gen Răzvan Savaliuc – între timp a fost cumpărat de către domnul Dan Voiculescu și este finanțat de fundația al cărei beneficiar real este Dan Voiculescu.

Aspect ce rezultă din consultarea declarației de avere a soțului doamnei Adina Anghelescu, fostă colaboratoare. Declarația aceea este publică. 

– Cum ați resimțit prima dată când ați fost exclusă din magistratură?

– Mi-am păstrat calmul. Știu că eram la Londra, eram cercetător în cadrul Institutului de Studii Avansate, ajunsesem la Madrid să particip la un seminar de combatere a terorismului și aveam o după amiază liberă să vizitez muzeul Prado, pentru că este unul din favoritele mele.

Și am văzut pe un site din România decizia de excludere. Pentru mine a fost dovada că în România se încalcă legea și se încalcă așa, cu bună știință. 

Se știe, incompatibilitățile, conflictele de interese, se soluționează la noi de către Agenția Națională de Integritate. Toți parlamentarii, toți judecătorii, toți sunt verificați de către ANI.

În privința mea a rămas și acum acel raport de evaluare prin care nu s-a găsit nicio soluție de incompatibilitate, pe care l-am prezentat în circuitul civil. Inspecția Judiciară, dacă dorea, avea posibilitatea să folosească ca mijloc de probă împotriva mea și să mă atace în contencios administrativ. 

Același lucru puteau să-l facă și Înalta Curte și CSM-ul. Deci practic am avut așa o soluție de: călcăm totul în picioare, cu scopul de a fi eu dată afară din magistratură.

Deschid o paranteză – eu l-am condamnat pe domnul Dan Voiculescu și am cerut sechestrarea tuturor conturilor al căror beneficiar real este. Inclusiv al contului Crescent, în care au rămas banii fostei Securități. Ei trebuiau recuperați de moștenitorii acestei instituții, în speță, de SRI. Iar Dan Voiculescu a avut putere de semnătură pe acest cont. 

Fără să știu pe cine am deranjat și în ce măsură am deranjat, mi-am dat seama că se încalcă legea. Atunci mi-am spus în sinea mea că vor merge până la capăt, am crezut că voi rămâne exclusă din magistratură. 

Recunosc că am fost nevoită să lupt și a fost o perioadă cumplită, fiindcă toți îmi întorceau spatele.

– Cum au reacționat colegii dvs, judecători?

– În afară de câțiva, nu am prea primit mesaje sau să mă întrebe cineva dacă am nevoie de ceva, din ce trăiesc. Sincer, era o durere tot timpul.

La Curtea de Apel București, dacă mai aveam nevoie să trec să-mi iau ceva din birou, trebuia să intru cu jandarmul. Știu că eram într-un proiect de film documentar și m-am dus cu doamna regizor să filmeze în sediul Curții de Apel București și a venit administratorul să ne dea afară. Doamna regizor a spus că trebuie să filmăm ceva pe scări.

La a doua suspendare – și mă așteptam să fiu dată din nou afară – la Curtea de Apel București, mi s-au sechestrat toate lucrurile personale fără să fiu informată, deși eram judecător în funcție. Eram la Târgu Mureș să-mi execut sancțiunile date de Înalta Curte.

Dar, în momentul în care percheziționezi un birou de judecător sau când intri în lucrurile personale ale cuiva, și ale unui inculpat, este chemat avocatul. La mine nici măcar nu am fost informată. 

După vreun an și jumătate – anul trecut, înainte să mă întorc în Washington – am cerut acces să-mi iau doar documente din calculator pentru a-mi termina teza de doctorat și mai aveam eu o carte a înțelepciunii.

Și am descoperit că pe mine nu m-a anunțat nimeni că biroul meu a fost percheziționat și bunurile mele sechestrate în opt saci. 

– Practic ați aflat la un an și ceva după?

– Da. S-a întâmplat în martie 2018 și am aflat că mi-au fost sechestrate bunurile în octombrie 2019. Este motivul pentru care am depus o nouă procedură în care am cerut să nu-mi fie predat calculatorul până nu pot verifica autenticitatea a ceea ce este în calculator și până acum nu am putut să-mi recuperez nimic.

Sunt niște derapaje, eu cred că survin și de la lipsa de educație. Pentru că ai cei 7 ani de acasă și dacă ai imprimate niște principii de cum să te comporți în societate…

– Voiam să vă întreb și asta. În momentul ăsta, cu ce pregătire intră un judecător pentru prima dată în sala lui de judecată?

– Lucrurile merg din ce în ce mai rău. Eu am intrat la magistratură la o concurență de 40 pe loc, iar în primul an am avut surpriza să constat că repetăm aceeași materie ca în facultate. Același dosar era disecat și la penal și la procedură penală.

A fost o pierdere de timp, și noi ne formam ca judecători. Colegii mei din avocatură erau în firme de prestigiu, erau pregătiți cum să facă acțiuni, vedeau practica.

La noi nu aveam nici internet, practic eu am început să lucrez pe calculator prin stagiatură la un moment dat, destul de târziu, aș zice. Foarte greu se lucra atunci. 

Camelia Bogdan

Dar, am dat examen. La capacitate, după un an, să devin judecător definitiv. Apoi am dat examen la Tribunalul București. Apoi am dat examen la Curtea de Apel București. Același procedeu. Grile.

Nu în sensul că recunoaștem o problemă de drept, ci că avem practica CEDO, CJUE, subiectele de anii trecuți, le învățăm, le cunoaștem, și se schimbă puțin datele problemei și pui X. Dacă se schimbă și pui un X mai sus sau mai jos că ești puțin obosit, asta e, nu ești competent! 

Toată lumea râdea de mine, dintre cei de bună credință cu care vorbeam, că de ce eu în timpul ăsta citesc mai multe cărți. Eu citeam tratatele de pe piață, să văd ce s-a scris, și mi se spunea că oricum nu ajută la nimic.

Eu la acest examen, fiindcă îmi pierdusem nu neapărat puterea de concentrare, dar îmi pierdusem orice interes, am reușit să intru doar când s-au schimbat Codul de procedură penală și Codul Penal în 2014 și efectiv am fost obligată, ca judecător, să aprofundez, am avut acest aspect de noutate și așa am dat examenul și am luat examenul din prima încercare. 

Și mi-a fost repartizat acel celebru complet și s-a spus că am fost adusă de Traian Băsescu de la o concurență la 22 pe loc câți eram atunci să-l judec pe Dan Voiculescu.

M-am și apărat prin unele din procedurile mele de apărare a reputației în fața Înaltei Curți că e posibil să se fi folosit flacăra violet pentru ca să mi se fi demotivat concurența! (râde)

– Cum vă păstrați după toți anii aceștia simțul umorului?

– Nu ai ce face, fiindcă viața este o luptă, dar este și altceva decât cariera. Cariera este o parte din viața ta. Am dedicat și am pus foarte mult suflet, fiindcă ești într-o perioadă de construcție. După aceea se vor vedea rezultatele. De la 40-50 de ani.

Dar în această perioadă în care totul este nou, în care trebui să clădim, în care am văzut, eram singurul judecător cu doctorat, mi-am pus problema să facem ghiduri, să diseminăm problemele, să diseminăm practica. Am clădit o doctrină în materia de specialitate, scriu de fiecare dată când apare ceva nou pe spălarea banilor sau pe directiva privind confiscarea. 

Acum cred că trebuie să critic proiectul prin care s-a implementat la noi Directiva privind confiscarea. Sunt sungura care a adus în atenția publică dezincriminarea spălării banilor.

Astăzi nu mai e infracțiune spălare de bani atunci când deschizi un cont în bani sau faci casă sau trimiți bani din afară, banii furați din trafic de persoane, din ce mai săvârșești pe afară, cybercrime sau trafic de droguri, trimiți banii în țară și se face o casă – nu mai e spălare de bani la noi. 

Că s-a considerat că dacă nu te trage nimeni la răspundere, nu mai poți urmări spălarea de bani autonomă. 

Asta a promulgat domnul președinte Klaus Iohannis, în condițiile în care domnia sa este pasibil de aceste infracțiuni. 

Nu se prea dezbate în presa din România, dar să pretinzi că ai cumpărat șase case din meditații fără să faci dovada că ai plătit taxe și impozite pe acele sume din meditații ridică o foarte serioasă suspiciune privind săvârșirea infracțiunii de spălare de bani. 

Camelia Bogdan

E un proverb românesc: peștele de la cap se-mpute! Atâta timp cât în fruntea statului avem un președinte în privința căruia trenează suspiciuni cu privire la săvârșirea acestor infracțiuni, și de la care nu se confiscă produsul infracțiunii, fiindcă se bucură de imunitate. Dar se poate confisca ce s-a obținut prin săvârșirea de infracțiuni. Nu există impunitate pe așa ceva. Confiscarea este obligatorie. 

Dar acestea sunt principiile pe care le promovăm noi, ați văzut că la nivel de Parchet General, procurorul este preocupat să nu mai fie găinaț în capul SPP-iștilor.

Acestea sunt preocupările actuale la noi, în loc să combatem marea criminalitate economico-financiară. 

– Care există în continuare…

– Bineînțeles! Nu că există, e pandemică. Nu se știe dacă Bulgaria sau noi suntem țara cu cele mai mari probleme, dar totuși, Bulgaria a dat șeful FMI.

La o adică, acolo pentru reconstrucție vor fi alocați mai mulți bani decât vor fi alocați în România, dacă se va pune problema condiționării acordării de fonduri europene sau internaționale, de respectarea statului de drept. 

– Când spuneți „corupție pandemică”, la ce vă referiți? 

– E o corupție care atinge toate instituțiile, adică acesta este climatul. Climatul este să nu respecți legea. Și dacă respecți legea este o problemă. 

Ce se întâmplă într-o țară în care corupția este norma? Care sunt mecanismele prin care tu poți să faci să-ți prevaleze raționamentele? Să vorbești de o cultură a impunității.

Asta există în România, o cultură a impunității. Fac ce fac și știu că nu mi se va întâmpla nimic.

Și această cultură a impunității este întreținută de către înființarea acestei secții de investigare a magistraților, care este o elucubrație a legii și în privința căreia se spune că legiuitorul a fost de bună credință și există judecători corupți. 

Dar e ușor să-ți dai seama că dacă ai o structură la centru și judecători în nu știu câte judecătorii și curți de apel în toată țara și săvârșeșește unul o infracțiune la Suceava sau la Maramureș, tu de la centru nu ai mijloacele, nu ai cum să-ți delegi atribuțiile, nu ai structuri teritoriale să investighezi…

Trebuiau înființate structuri de investigare a magistraților în toată țara ca să funcționeze eficient în prevenirea corupției de către magistrați. 

Având în vedere că un singur dosar de corupție nu a fost trimis în judecată de SIIJ, există această percepție că SIIJ-ul a fost creată pentru favorizarea săvârșirii infracțiunilor de corupție și favorizarea acestei culturi de impunitate care există în România. 

E realitatea. 

– Ce înseamnă verdictul acesta pe care l-ați primit la CEDO?

– Am revăzut acțiunea mea, am revăzut observațiile pe care le-am trimis la CEDO, am reținut situația și consider că s-au omis niște aspecte importante. Dar ceea ce am obținut de la CEDO a fost cel mai important. Să nu mai treacă niciun judecător în țara asta prin ce-am trecut eu. 

Să fii tras la răspundere, să fii exclus din magistratură – asta e soluția prin care te trag pe linie moartă – te exclud din magistratură, formulezi recurs la Înalta Curte și pe perioada până ești repus în funcție, ești suspendat sine die. 

Ca urmare a deciziei Camelia Bogdan împotriva României, acest lucru nu va mai fi posibil în viitor.

Deci pentru statul de drept, eu mă bucur că am venit cu acest remediu pentru a stopa ilegalitățile care există și care sunt perpetuate de către colegii mei din cadrul secției de judecători a CSM. Deci este foarte important cu ce am venit eu. 

Mutatis mutandis, m-am uitat încă o dată pe considerente, CEDO s-a aplecat și asupra noii mele suspendări, deoarece fusese exemplificată de către Guvernul României.

Se va aplica soluția și în cea de a doua suspendare. Sunt curioasă cine va pronunța o soluție mai întâi, CEDO sau Înalta Curte, să se considere starea ilegală de suspendare în care mă aflu. 

Camelia Bogdan

Mă așteptam ca la nivel intern să existe niște remedii, să se stopeze această stare de suspendare ilegală în care mă aflu și în privința căreia CEDO a constatat că există o problemă.

Dar la noi, datorită climatului, se consideră că este bine să rămân cât mai mult suspendată, ca să nu deranjez gulerele albe și de altă culoare. Deși nu poți să spui că avem noi infractori atât de inteligenți în România…

Și este foarte păcat, pentru că CSM-ul este garantul independenței justiției. În condițiile în care și-au pus problema să modifice legislația, trebuia să se gândească că există un nou caz la CEDO în care se va constata din nou ilegalitatea.

Partea proastă e că nu li se întâmplă nimic. Cine să ia măsuri împotriva lor? Inspecția Judiciară, în fruntea căreia e un mason plagiator, sau cine?! La Înalta Curte, unde se fac numirile dintre acei judecători care pleacă capul? 

– Ce ar fi trebuit să se întâmple după pronunțarea deciziei CEDO?

– După pronunțarea deciziei CEDO am înțeles că se va modifica, a fost o discuție și se va modifica acest text care prevede că, odată exclus din magistratură, ești suspendat automat din funcție.

În cazul meu, eu rămân suspendată din funcție din cauză că am mai fost dată o dată afară. Și ar fi trebuit să se fi aplicat aceleași principii și la adresa mea. 

Mie, pe timp de pandemie, deși scrie în lege că ar fi trebuit să mi se plătească contribuțiile la fondul de sănătate, nu se plătesc. Nu e o problemă, sunt în SUA, nu-mi afectează direct situația. 

Dar e o problemă că nu se aplică legea în România și este un abuz în serviciu și nu voi ezita să îl aduc în atenția autorităților. Deoarece conducerea Curții de Apel București va trebui să-mi plătească aceste contribuții la asigurările de sănătate.

În urma deciziei CEDO, fiind de directă aplicabilitate, trebuie să se găsească un mecanism prin care statul român să-și piardă calitatea de victimă la CEDO în cauza Bogdan împotriva României. 

Pentru aceasta eu trebuie să fiu repusă în poziție, să mi se returneze salariile și să mi se plătească contribuțiile și să mi se acorde celelalte drepturi.

Camelia Bogdan

Eu oricum o să mă întorc, probabil într-un concediu de studiu, pentru că eram într-un concediu de studiu atunci când am fost dată afară din magistratură. 

Și-mi voi efectua retroactiv concediile de odihnă, deci nu ar fi o problemă pentru aceste gulere gri, nu ar fi o problemă pentru mafie atât de mare, încât să se teamă de mine în această perioadă.

Dar sunt drepturile mele și voi beneficia de ele. Dar nici în aceste condiții, și nici unde CEDO a constatat o încălcare a legii, nu se întâmplă nimic. 

Eu aș vrea măcar acea carte a înțelepciunii să mi-o recuperez din lucrurile sechestrate la Curtea de Apel București. Și după aceea să discutăm de salarii și drepturi retroactive și contribuții.

Dar faptul că nici după ce CEDO s-a pronunțat în cauza mea nu se întâmplă nimic, asta te sperie. Nu mă sperie pe mine, dar e de speriat faptul că nu există acel climat de respectare a legii. 

Camelia Bogdan

– Cine ar trebui să facă primul pas?

– Conducerea Curții de Apel București trebuie să pună discuția mea, să sesizeze CSM-ul. Acolo ar trebui să se întâmple ceva. 

– Cu alte cuvinte, după această decizie a CEDO, niciun judecător dat afară…

– Spre exemplu, dacă cineva este dat afară din magistratură, nu mai trebuie să fie suspendat automat până la soluționarea recursului. Ceea ce este normal, fiindcă dacă un inculpat se bucură de prezumția de nevinovăție, cum să nu beneficieze de aceeași prezumție un indisciplinat?

Este o problemă foarte gravă de legislație, noi nu avem un termen de prescripție disciplinară în legislația noastră. Nu avem un termen de prescripție disciplinară a magistraților. 

Asta ce înseamnă? Că poți începe o acțiune disciplinară, respecți două termene, dar apoi, odată trimis în fața CSM și în fața Înaltei Curți, dacă faci recurs, te poți judeca ani de zile.

Eu voi ajunge să mă judec la cinci ani de la presupusa săvârșire a faptei. Imprescriptibilitatea e pentru acele fapte grave, genocid, infracțiuni contra umanității și omenirii. În rest, toate infracțiunile sunt prescriptibile. 

Or, faptele disciplinare ale judecătorilor sunt considerate imprescriptibile. Ceea ce este foarte grav.

Nu pentru că sunt eu țintă. Eu, ca magistrat, dacă aș fi săvârșit o infracțiune pentru care legea prevede pedeapsa închisorii cu până la un an, în trei ani acea faptă s-ar fi prescris. Indisciplinar, chiar dacă nu am săvârșit nicio infracțiune, mă judecă la nesfârșit, ceea ce nu este în regulă. 

– După ce ați primit decizia CEDO, v-a contactat cineva din întreg sistemul de justiție să vă întrebe cum sunteți sau să vă anunțe care sunt pașii următori?

– Nu, nu, nu. Discuțiile pe care le-am purtat au fost cu cei dragi din sistemul de justiție. În afară de câțiva prieteni – că nu am mulți prieteni în sistemul judiciar – nu m-a contactat nimeni. Dumneavoastră întrebați dacă m-a contactat cineva oficial. Nu. 

Te sperie că toate acestea se întâmplă într-o țară a Uniunii Europene. În SUA, sunt foarte des întrebată ce a făcut Bruxelles-ul în această chestiune. Pentru că aceste ilegalități nu s-au întâmplat într-o țară din Africa. 

Ci în Uniunea Europeană, unde rule of law e regulă. Eu am ajuns să mă apăr la Înalta Curte de o fundație al cărei beneficiar real era Dan Voiculescu, o persoană pe care eu am judecat-o. Așa ceva nu se întâmplă nici într-o țară bananieră.

Dar s-a întâmplat într-un stat membru al UE. 

***

Camelia Bogdan a fost exclusă din magistratură prima dată în 2017, când a și câștigat un proces, în urma căruia a fost repusă în funcție. În același an, Dan Voiculescu, pe care îl condamnase la 10 ani de închisoare cu executare, a fost eliberat condiționat, pe motiv de boală, după ce efectuase doar 3 ani din pedeapsă. Prejudiciul cauzat de acesta nu a fost recuperat în totalitate de statul român nici astăzi.

La scurt timp, în aprilie, 2018, a fost exclusă și a doua oară. De atunci, justiția din România amână un verdict definitiv în cazul acelei excluderi. În tot acest timp, Camelia Bogdan a fost suspendată din magistratură, chiar dacă nu există un verdict definitiv în cazul ei.

În prezent, Camelia Bogdan locuiește la Washington și este bursier al National Endowment for Democracy, o fundație privată dedicată întăririi instituțiilor democratice.