Defrișări pentru cărbune. Cum au fost tăiate peste 470 de hectare de pădure pentru extinderea unor mine din Gorj

În ultimii șase ani, peste 470 de hectare din fondul forestier național au fost oferite de guvern, fără compensare, Complexului Energetic Oltenia (CEO) pentru extinderea sau deschiderea unor noi cariere de cărbune.

În aceeași perioadă, România și-a asumat, prin PNRR, eliminarea treptată a producției de energie pe bază de lignit și huilă, precum și închiderea etapizată a minelor până în decembrie 2032.  

Guvernul și-a asumat și responsabilitatea restructurării CEO, cel mai mare producător de energie pe bază de cărbune din România, până în 2030, cu închiderea sau conservarea capacităților de producție și cu investiții în surse de energie mai puțin poluante.

În acest context, PressOne a analizat hotărârile de guvern prin care au fost scoase din fondul forestier mai multe hectare cu scopul creșterii perimetrului minier și am întrebat specialiștii ce înseamnă asta în contextul actual asumat de statul român, cel al decarbonizării. 

De 8 ani, jurnalismul pe care îl practicăm este în primul rând în serviciul public al cititorilor, iar relația noastră cu voi rămâne coloana vertebrală a tot ceea ce facem. Așa că ne-am dori să vă cunoaștem mai bine, prin intermediul unui sondaj. Îl puteți completa aici: sondaj PressOne.

Zero responsabilitate pentru reîmpădurire 

„Principala problemă a acordării terenurilor din fondul forestier național către exploatare prin hotărâre de guvern și nu prin acord de mediu o reprezintă faptul că nu mai există o responsabilitate pentru reîmpădurire”, explică Teofil Lata, coordonatorul campaniei „Minerit și termocentrale”, derulată de Bankwatch România, ONG pentru protecția mediului. 

Mai mult, adaugă expertul, prin hotărâri de guvern nu s-ar mai face o evaluare a impactului de mediu și nici nu s-ar cuantifica pierderile în urma defrișărilor necesare extinderii minelor de cărbune. 

Potrivit portalului legislativ al ministerului Justiției, din 2018 și până în 2023, au fost date 13 hotărâri de guvern pentru scoaterea definitivă din fondul forestier, fără compensare, a diverse suprafețe de teren către CEO. 

În unele cazuri au fost elaborate și câte două hotărâri de guvern în aceeași zi. De exemplu, în 2019, guvernul condus la vremea respectivă de Viorica Dăncilă a aprobat, la data de 17 iulie, două hotărâri de guvern pentru scoaterea din fondul forestier a 81,0248 ha și, respectiv, 28,5663 ha. Prima suprafață era pentru continuarea lucrărilor miniere la cariera Tismana II, iar a doua pentru „punerea în funcțiune a capacității finale de producție de 8.500 mii tone lignit/an la Cariera Jilț Sud. 

Complexul Energetic Oltenia mai are, în prezent, conform organigramei, cinci unități miniere de cariere:

Cele mai multe hotărâri date de executiv au vizat extinderea Tismana I și II ( Rovinari), care, împreună, formează cea mai mare carieră CEO și se întinde, potrivit unui raport Bankwatch, pe 1533 de hectare, Roșia de Jiu (Rovinari), Roșiuța (Motru), Jilț Sud și Nord (Jilț) și Timișeni-Pinoasa (Rovinari), una dintre cele mai noi cariere, deschisă în noiembrie 2023. 

Modificări aduse Codului Silvic 

Potrivit Codului Silvic, este interzisă reducerea fondului forestier național. Cu câteva excepții, însă. Atunci când vorbim de realizarea unor obiective de interes național și de utilitate publică, precum extinderea unor lucrări miniere, reducerea suprafeței fondului forestier este posibilă.

Vrem să putem investiga în profunzime evenimentele care afectează viața de zi cu zi a românilor. Dacă e important și pentru tine, ajută-ne să o ducem la capăt! Orice sumă contează.

În mai 2018, Codul Silvic a fost modificat, iar de-atunci scoaterea definitivă a unor terenuri necesare efectuării lucrărilor miniere se „realizează fără compensare și se aprobă prin hotărâre a Guvernului”. Adică cel care solicită un astfel de teren nu mai dă la schimb un teren cu o suprafață asemănătoare sau îi achită contravaloarea. 

Astfel, pe ordinea de zi a ședinței de guvern din 15 noiembrie 2018 a apărut, printre alte, o hotărâre de guvern privind „aprobarea scoaterii definitive din fondul forestier național, fără compensare, de către Societatea Complexul Energetic Oltenia – S.A., a terenului în suprafață de 110,1079 ha”, pentru „deschiderea și punerea în exploatare a Carierei Jilț Nord la o capacitate de 4,5 milioane tone lignit/an”. 

Înainte de 2018, suprafețele de fond forestier care treceau din proprietatea statului în exploatarea CEO erau prevăzute printr-un acord de mediu. 

Pădure vs cărbune 

PressOne a realizat cronologia hotărârilor de guvern privind scoaterea din fondul forestier a unor suprafețe de teren cu scopul exploatării miniere la nivelul CEO. 

2018

• Hotărârea nr. 913 din 15 noiembrie 2018, suprafață de 110,10 ha, pentru deschiderea și punerea în exploatare a Carierei Jilț Nord la o capacitate de 4,5 milioane tone/an lignit;

2019

• Hotărârea nr. 86 din 15 februarie 2019, suprafață de 9,9991 ha, pentru continuarea lucrărilor miniere în perimetrul Tismana I;
• Hotărârea nr. 515 din 17 iulie 2019, suprafață de 81,0248 ha, pentru deschiderea și punerea în exploatare a Carierei Roșia de Jiu, la o capacitate de 8,0 milioane tone/an lignit; 
• Hotărârea nr. 516 din 17 iulie 2019, suprafață de 28,5663 ha, pentru lucrări de punerea în funcțiune a capacității finale de producție de 8.500 mii tone/an lignit la Cariera Jilț Sud;

2020

• Hotărârea nr. 537 din 9 iulie 2020, suprafață de 2,6852 ha, pentru deschiderea și punerea în exploatare a Carierei Roșiuța, la o capacitate de 3.000.000 tone lignit/an;
• Hotărârea nr. 538 din 9 iulie 2020, suprafață de 2,2652 ha, pentru lucrări de punerea în funcțiune a capacității finale de producție de 8.500 mii tone/an lignit la Cariera Jilț Sud; 
• Hotărârea nr. 536 din 9 iulie 2020, suprafață de 9,4014 ha, pentru deschiderea și punerea în exploatare a Carierei Roșiuța la o capacitate de 3.000.000 tone lignit/an;
• Hotărârea nr. 927 din 28 octombrie 2020, suprafață de 9,0775 ha, pentru continuarea lucrărilor miniere în perimetrul Tismana II;

2021

• Hotărârea nr.923/01.09.2021, suprafaţă de 27,2219 ha, pentru deschiderea și punerea în exploatare a Carierei Roșia de Jiu, la o capacitate de 8,0 milioane tone/an;
• Hotărârea nr. 496 din 28 aprilie 2021, suprafață de 17,0357 ha, pentru continuarea lucrărilor miniere în perimetrul Tismana I; 

2022

• Hotărârea nr. 1.041 din 18 august 2022, suprafață de 30,2676 ha, pentru lucrări de menținerea și dezvoltarea capacității la cariera Tismana I la 5.000.000 tone/an lignit;

2023

• Hotărârea nr.13/11.01.2023, suprafaţă de 106,3515 ha, pentru deschiderea și punerea în exploatare a Carierei Timișeni-Pinoasa, la o capacitate de 8.000.000 tone/an lignit;
• Hotărârea nr. 1165/23.11.2023, suprafaţă de 43,6624 ha, pentru deschiderea și punerea în exploatare a Carierei Roșia de Jiu, la o capacitate de 8.000.000 tone/an lignit. 

Pentru toate suprafețele de mai sus, scoaterea din fondul forestier și extinderea carierelor miniere s-a făcut cu defrișarea vegetației forestiere existente. Asta în timp ce cărbunele este materia primă care elimină cel mai mult dioxid de carbon.

Impactul asupra mediului 

Marcel Mîndrescu este doctor în geografie la Universitatea Ștefan cel Mare din Suceava și a făcut parte din grupul prezidențial care a redactat raportul privind „Limitarea schimbărilor climatice și a impactului lor: o abordare integrată pentru România”. 

Potrivit acestuia, trecerea din fondul forestier a unor suprafețe de teren către CEO este în contradicție cu ce spune raportul prezidențial, unde este încurajată limitarea mineritului și a producerii de energie pe bază de cărbune. 

Din punct de vedere al mediului, activitatea minieră creează o rană teritoriului, prin distrugerea anumitor componente naturale. Iar în cazul Gorjului, unde lignitul, un cărbune de suprafață, se exploatează în carieră și nu în galerie, distrugerea se întinde pe suprafețe și mai mari. 

„Învelișul vegetal, mai ales cel forestier, care are rol în sechestrarea carbonului, se va reface cu mare greutate, mai ales în situația actuală, când ne confruntăm cu schimbări climatice”, susține doctorul în geografie. 

La nivelui Gorjului, explică profesorul universitar, fondul forestier este predominant compus din păduri de foioase, mai vulnerabile decât cele de conifere. 

„În momentul în care defrișăm foarte mult, pădurea va fi afectată și în afara perimetrului de defrișare efectiv. Vor fi pulberi foarte mari din cauza mineritului și coborând asta cu pădurile de foioase, care au aparat foliar mare, pe care se poate așeza praful, nu va mai pătrunde suficientă lumină, iar pădurea va fi afectată”, susține Marcel Mîndrescu. 

Solul, adaugă Mîndrescu, devine foarte vulnerabil, pentru că se distruge atât prin acțiunea de minerit, prin trepidațiile constante, cât și prin crearea drumurilor de acces și acoperirea lui cu steril. 

În ceea ce privește suprafața de fond forestier scoasă definitiv din proprietatea statului și încredințată CEO pentru lucrări miniere, profesorul Mîndrescu susține că nu este una mare, dar consecințele se întind peste cele 477 de hectare. 

„Imaginează-ți că tu vrei, într-o livadă de măslini, să-ți pui o fosă. Suprafața pe care o iei pentru asta e mică, dar efectele fosei se resimt la întreaga suprafață”, e de părere Marcel Mîndrescu, doctor în geografie la Universitatea Ștefan cel Mare din Suceava. 

Primele păduri care au apărut în urma exploatărilor din anii ‘80 nu arată a păduri naturale nici astăzi

Potrivit experților de mediu, este greu să pui în balanță ce înseamnă scoaterea definitivă din fondul forestier a 477 de hectare și energia produsă pe baza cărbunilor extrași din carierele extinse pe hectare respective. Însă, ce e clar, explică Teofil Lata de la Bankwatch, e că „nici astăzi, primele păduri care au urmat în urma exploatărilor din anii ‘80 nu arată a pădure naturală”. 

De aceeași părere este și Laura Bouriaud, profesoară universitară la Facultatea de Silvicultură a Universității Ștefan cel Mare din Suceava, și parte din consorțiu de experți care au lucrat la redactarea noului Cod Silvic. 

„Noi nu putem echivala 100 de hectare de pădure pierdută, de unde e instalată ea acum, cu nici măcar 200 de hectare de pădure făcută în altă parte. Nu există echivalare pentru simplul motiv că pădurea pe care o creez eu în altă parte nu are aceeași rezistență, reziliență”, explică profesoara Bouriaud. 

În plus, scoaterea pădurilor din fondul forestier pentru minerit arată care este direcția pe care alege statul român să meargă, susține Laura Bouriaud. 

„Statul decide ce privilegiază. Privilegiază acoperirea cu pădure sau securitatea energetică și atunci privilegiază exploatarea de cărbune? Până la urmă este alegerea statului. E adevărat și că dacă este tot o afacere a statului, impactul de mediu trebuie redus, minimizat, trebuie evaluat. Dacă e o afacere a statului asta nu înseamnă că el are voie să polueze”, explică Laura Bouriaud, profesoară universitară la Facultatea de Silvicultură a Universității Ștefan cel Mare din Suceava.

Câtă energie mai produce CEO 

Potrivit datelor Transelectrica, în februarie 2024, producția de energie electrică din cărbune se ridică undeva la 850 de MW, asta înseamnă în jur de 12% din totalul energiei. În comparație, energia hidro se ridică la peste 1.700 de MW, 27% din total, urmată de hidrocarburi și nuclear. 

„De la începutul lunii ianuarie, procentul a scăzut de la 13-14%, la undeva la 11,5%. În medie, am văzut anul acesta, s-a menținut la 10%”, explică Teofil Lata, expert BankWatch. 

Potrivit acestuia, în ciuda faptului că producția de cărbune a crescut, ponderea cărbunelui în mixul energetic național a scăzut. În plus, lignitul din subsolul României, adaugă Teofil, ar avea o valoare calorică foarte redusă. 

„Aceasta valoare calorică e dată și de faptul că acesta este un cărbune tânăr. Și valoarea acesta calorică se referă la cât cărbune trebuie ars pentru a produce aceeași cantitate de energie. Comparativ, la nivel european, este un cărbune tânăr și destul de slab”, susține expertul Bankwatch. 

Conform planului de restructurare revizuit și aprobat de Comisia Europeană, Complexul Energetic Oltenia ar avea o capacitate instalată a producției de energie electrică de 2.225 MV în trei din termocentralele sale: Rovinari 990MW; Turceni 990 MW și Ișalnița 315MW. O analiză Economedia arată, însă, că CEO nu mai produce decât foarte rar 1.000 de MW, principalele cauze fiind costurile de mediu și starea în care se află instalațiile. 

„Cărbunele folosit ca și combustibil, deși din surse proprii, generează o mare cantitate de dioxid de carbon, ceea ce implică costuri suplimentare pentru achiziția de certificate CO2. Costul certificatelor CO2, ca pondere din cifra de afaceri, a fost de 45% în 2019 și 41% în 2018”, se arată în planul de restructurare revizuit al CEO. 

De exemplu, în 2019, toate cele patru termocentrale CEO au emis peste 11 milioane de tone de emisii de dioxid de carbon, pentru care au fost plătite 287 de milioane euro (36 de milioane fonduri proprii CEO și 251 de milioane euro ajutor de stat). 

Legea decarbonizării 

În 2022, România a adoptat legislația decarbonizării, unde sunt prevăzute etapele eliminării cărbunelui din producția totală de energie de la nivelul țării, închiderea și punerea în siguranță a exploatațiilor de lignit și huilă, restructurarea CEO, precum și reconversia profesională a forței de muncă din zonele monoindustriale. 

Astfel, până la finalul anului 2022 ar fi trebuit scoase din exploatare 660 MW de capacități de producere a energiei electrice pe bază de lignit de la CEO, aspect amânat de guvern până în iunie 2023. 

„La sfârșitul anului trecut (nr. 2022) am solicitat Comisiei Europene o extindere a funcționării Rovinari 3 și Turceni 7 până în 30 septembrie 2023. În urma negocierilor cu Comisia și, evident, în condițiile de piață actuale, în care România este exportatoare netă de energie, practic de la începutul anului, și cu energie hidro din abundență, începând cu 1 iunie aceste grupuri vor fi retrase și puse în conservare″, declara în iunie 2023, ministrul Energiei de la aceea vreme, Virgil Popescu, la Profit News TV.

În continuare, până la sfârșitul anului 2025, guvernul trebuie să mai scoată alte 1.425 MW de capacități de producție de energie electrică pe bază de lignit, iar până cel târziu la sfârșitul anul 2032 alte 1.140 MW  de capacități de producție bazate pe lignit și huilă. 

Viitorul, gaz și solar 

Tot din procesul decarbonizării fac parte și investițiile în capacități de producție a energiei pe bază de gaz prevăzute în planul de restructurare al Complexul Energetic Oltenia. Astfel, în următorii doi, ar trebui puse în funcție două grupuri energetice cu o capacitate totală de 1.325 MW: Ișalnița, cu 850 MW  și Turceni, cu 475 MW. 

Pentru a compensa necesarul de energie electrică rămas după închiderea capacităților de producție pe bază de lignit, ar urma să fie puse în funcțiune mai multe parcuri fotovoltaice. 

„Asta e o alternativă pe care o poți folosi la cariere, pentru că deja există și un sistem de cabluri pentru transportarea electricității de nivel mare. Există deja 6 sau 8 proiecte pentru punerea de panouri fotovoltaice pe cariere, dar, din păcate, niciunul nu este finalizat”, susține Teofil Lata, expert Bankwatch, ONG de mediu. 

Nu în ultimul rând, în anul 2023, la CEO lucrau peste 9.000 de oameni, dintre care 40% erau trecuți de 50 de ani, pentru care statul trebuie să gândească programe de reconversie profesională. Extinderea carierelor de cărbune, însă, ține blocată forța de muncă într-un sector poluant și al cărui viitor este incert. 

După alegerile europarlamentare din 2019, la nivelul Uniunii Europene a fost creat un mecanism al tranziției juste, ce conține și un fond de tranziție justă, adică fonduri europene pentru regiunile unde tranziția către neutralitate climatică va fi cea mai dificilă. România este al treilea cel mai mare beneficiar după Polonia și Germania și înaintea Cehiei și Bulgariei.

România are alocate 2,14 miliarde euro, la care se adaugă 360 de milioane de euro cofinanțare din partea guvernului. Acești bani ar urma să finanțeze proiecte în șase județe vulnerabile din România, unde activează cei mai mari poluatori, unde industria grea va trebui să se modernizeze din temelii, iar populația prinsă în locurile de muncă poluatoare să treacă printr-un proces de reconversie. Este vorba de Dolj, Gorj, Galați, Hunedoara, Mureș și Prahova.

Însă, așa cum PressOne a arătat deja, „reconversia profesională a eșuat acolo unde minerii au fost recalificați în frizeri”.

___

Acest articol este publicat în cadrul proiectului „Energy4Future”, co-finanțat de Uniunea Europeană. Uniunea Europeană nu este responsabilă de informațiile și opiniile exprimate în cursul acestui proiect și articol. Responsabilitatea pentru conținut aparține integral publicației PressOne.