Tulcea: cum se reinventează un oraș

Pe 10 iunie, Consiliul Județean Tulcea a anunțat câștigătorii concursului de soluții pentru reamenajarea falezei Dunării, fiind premiați primii trei din cei șapte participanți. 

Anunțul pentru concurs a fost publicat în 12 martie, cu câteva zile înainte ca România să intre în stare de urgență. Echipele au trebuit să gândească, să dezvolte și să depună proiectele în perioada de pandemie, prin zoom-uri, telefoane și alte soluții tehnologice inedite. 

Cine au fost câștigătorii? Echipa situată pe primul loc este formată din 4 tulceni: arhitecții Cosmin Vizireanu, Micu Florin și Bogdan Mihalca și specialistul în comunicare Mugur Pătrașcu. 

Propunerea lor pornește de la conceptul de experiență a fluviului pe uscat, iar obiectivul este să transforme faleza dintr-un punct de trecere către Deltă, într-un punct propriu al orașului, care să prezinte interes atât pentru localnici, cât și pentru turiști. 

Practic, să devină un loc pentru care vin turiștii, nu doar unul din care iau bărcile spre alte destinații.

Am stat de vorbă cu Mugur Pătrașcu, care lucrează în publicitate de peste 15 ani și este specialistul în comunicare al echipei câștigătoare, despre conceptul lor, viziunea lor asupra dezvoltării orașelor din România, crearea unei propuneri cap-coadă în vremea pandemiei, dar și despre reacțiile primite ca urmare a publicării propunerii câștigătoare.

Suntem într-o nouă etapă. Anii ‘20-30 vor fi pentru România anii infrastructurii

Echipa lor este la prima întâlnire cu un astfel de proiect și îl simt toți foarte personal. Sunt toți tulceni, iar pentru ei povestea asta e și un fel de reîntoarcere, o încercare de a da înapoi orașului. Mugur Pătrașcu spune că Tulcea a ajuns acum acolo unde se află deja câteva orașe mari din România, care au început efortul de a se reinventa. 

Transformările care au loc în aceste orașe încep de obicei după ce vedem niște modele care ne impresionează și vrem să avem și noi la fel, spune el: „Te duci într-un oraș de afară și vezi ceva și deodată îți dai seama că poate nu e așa de greu. Te duci în România într-un oraș refăcut într-o anumită zonă și înveți ceva și îți dai seama că lucrurile sunt posibile.”

Ce îi inspiră sunt orașele din România care trec prin procese de schimbare: Oradea, Sibiu, Alba Iulia, Brăila – unde se construiește cel mai mare pod din România, care, spune el, va schimba felul în care gândim proiectele de infrastructură.

„Îmi amintesc când am intrat prima oară pe Stadionul Național, mi s-a părut ceva cum nu am mai văzut, ca idee, în România. Și îți dă energie chestia asta. Este o acumulare care tot crește și începe să livreze la un moment dat. Așa funcționează”, adaugă Mugur Pătrașcu.

Pentru ca exemplele bune să iasă în față și să ne inspirăm din ele e importantă publicitatea: 

„Concursurile acestea de idei cred că trebuie să devină o normalitate, trebuie ca tot ce înseamnă administrație locală, edilii, ar trebui să caute această sursă de inspirație. Și mi se pare că anii ‘20-30 vor fi pentru România anii infrastructurii. Am pornit greu, am început să facem 10 km pe an de autostradă, am început să facem lucrurile fără să ne pricepem, cu bugetul primăriei, cu tot felul. Dar acum lucrurile accelerează.”

În viziunea lor despre dezvoltare urbană, orașul devine o întreprindere mult mai axată pe eficiență și pe stabilirea relațiilor de comunicare cu oamenii. Și atunci când ai o idee de proiect în care refaci o linie energetică esențială a orașului, trebuie să o faci gândindu-te la asta, stabilind o structură și strategie în a face lucrurile, și nu neapărat la ce culoare are piatra.

„Până acum refacerea orașelor consta în refacerea bordurilor sau mai punem un tramvai. Cred că am trecut de faza asta. Începem să ne ridicăm și să ne gândim: ce rost are orașul pentru locuitori, ce poate să le ofere, ce bucurii, ce mândrie, ce fel se susține economia, ce rol are pentru vizitatori, pentru cei ce vin de afară, care e propunerea, de ce, în ce fel”, spune Mugur Pătrașcu.

Mai scădem procentul lui “merge și-așa”

Cum abordăm însă reacția de neîncredere a cetățenilor în autorități și cum scoatem din noi vorba lui „merge și-asa”? Mugur Pătrașcu spune că, din păcate, oamenii au reacția asta statistic, pentru că statistic nu s-a făcut mare lucru. 

Așa că ce trebuie să facem este să schimbăm lucrurile încet-încet, tot statistic, să dregem balanța într-un fel sau altul. Crede că anul ăsta e unul favorabil pentru că este unul electoral și autoritățile vor vrea să arate niște lucruri. Și că de multe ori invidia poate să ducă la lucruri bune:

„Eu lucrez în publicitate. În publicitate, cel mai mare factor de schimbare este invidia sau mimetismul. Dacă un concurent face ceva, te enervează, te sugestionează, te ambiționează să faci și tu. La fel e și la orașe. Dacă cel de lângă face ceva și te uiți acolo și îl invidiezi cumva, simți că ai pierdut o oportunitate nefăcând tu chestia asta, o să schimbi ceva și la tine. 

E o chestiune destul de complexă, cum schimbi o țară, o mentalitate, o administrație. Dar mi se pare că încep să se vadă lucruri, încet, încet. Și după perioada asta de 10 ani de avânt și explozie a infrastructurii cred că vom vedea o altă Românie. Adică sunt convins de chestia asta”, adaugă Mugur Pătrașcu.

Am vrut să aflu cum e să lucrezi la un astfel de proiect în vreme de pandemie, fără posibilitatea întâlnirilor față în față. Proiectul lor e făcut strict la distanță, prin Zoom-uri, telefoane, tehnologie, cu o parte a echipei aflată în București, iar cealaltă la Tulcea. 

La nivel personal, Mugur Pătrașcu spune că are o problemă cu distanța, pentru că se pierde mult prin această mediere a ecranului, dar, în același timp e o dovadă că lucrurile funcționează și, din anumite puncte de vedere, te responsabilizează, pentru că eviți discuțiile interminabile și trebuie să te întorci la tine la masă și să faci ce trebuie să faci. 

„Sunt avantaje și dezavantaje, dar nu aș mai vrea să fac așa”, spune el.

E o ocazie să contribui la renașterea orașului

Atunci când au gândit conceptul, au plecat de la ideea că Tulcea nu există fără Dunăre, că legătura dintre oraș și Dunăre este esențială, atât pentru oraș, cât și pentru locuitori. Așa că s-au uitat la caracteristicile fluviului. Plecând de la ele, au vrut să transpună energia fluviului către uscat, să inventeze și să stabilească un concept de promenadă paralel cu fluviul. 

Acest lucru a fost transpus în modelele de pe pardoseală, care replică siajele bărcilor pe fluviu, în zonele de intersecție, care sunt foarte specifice locului: micile smârcuri, cu vegetație crescută pe apă, foarte specifică deltei. 

Un punct important a fost stabilirea unor opriri esențiale pentru cei ce se plimbă pe această promenadă, având în vedere că un obiectiv important este legat de turism:

„Pentru a avea turism în zonă trebuie să stabilim un brand și niște locuri iconice pe care oamenii să le iubească, să le facă poze, pozele să se ducă mai departe. Și am făcut acest traseu care să te facă să descoperi, să te bucuri, să trimiți poze”, spune Mugur Pătrașcu.

El mai spune că au gândit trei mari target-uri: locuitorii, cărora li se adresează esențial; turiștii care vin în trecere și trebuie activați și spre celelalte locuri, și cei care nu s-au gândit să vină la Tulcea, cărora vor să le pună pe hartă orașul. 

Au fost două mari reacții: “love it” sau “e numai beton”

După ce au fost anunțați câștigătorii și a fost publicat filmul de prezentare au apărut și reacțiile în social media: ba că e frumos, ba că e science fiction, ba e prea mult beton, nu a fost consultare publică. 

Mugur Pătrașcu nu s-a împiedicat de niciuna dintre acestea: „Aici se întâmplă ce se întâmplă de mult timp în arhitectură, anume că arhitectul își dorește să i se vadă opera și de obicei vegetația acoperă opera. Și ca primă reacție mai tai puțin din vegetație ca să scoți în față opera. Și la simularea făcută în primul rând am redus vegetația ca să vedem formele, să vedem construcția. Ca urmare a reacției, pentru că au fost două mari reacții: love it sau e numai beton și nu e verde, am făcut o nouă simulare și am pus verdele unde era, de unde l-am scos inițial.”

El mai adaugă că vegetația este parte din concept, legătura cu apa și trecerea pe uscat fiind punctate de aceasta: insule de vegetație specifică din tăietura liniilor, zona de Lotcă cu seră în care va fi un micro parc, cu o structură din lemn, zone verzi care mărginesc și vor acoperă puțin partea de blocuri, toate acestea fiind scalabile. 

Proiectul e încă la început, specifică el: „Urmează să avem consultare publică și discuții și să scalăm, să vedem cum arată. De aceea și la al doilea film, am pus în prima parte vegetația și apoi am scos-o din nou ca să vedem lucrurile. Multe din insulele acestea de fapt sunt cu verdeață, nu cu beton”.

Titlul nu e cum va arăta Tulcea, ci cum poate arăta Tulcea

Stadiul în care se află acum proiectul este unul incipient, după cum specifică și Mugur Pătrașcu. 

Concursul vine în continuarea proiectului de modernizare a Portului Tulcea, aflat deja în desfășurare. Dar a durat câțiva ani pentru ca faleza să fie transferată în patrimoniul Consiliului Județean, pentru ca mai apoi să se obțină o finanțare din fonduri europene pentru modernizarea ei, contractul de proiectare și execuție fiind încheiat abia la finalul lunii februarie. 

Și abia odată cu aceasta, președintele Consiliului Județean, Horia Teodorescu, a anunțat că se va ține și un concurs de soluții pentru partea de peisagistică a falezei, pentru ca soluțiile să fie integrate în proiectul mare, să fie făcute în paralel. 

„E un concurs de idei pentru a stabili unde putem ajunge sau ce putem lua bun, valabil, pentru dezvoltare. Mai departe trebuie să se stabilească finanțarea, apoi parametrii concreți ai proiectului: cât costă, de ce, pentru ce, cum arată, care sunt lucrurile pe care le ținem, la care renunțăm, pe care le îmbunătățim. Și asta implică și o consultare publică pentru că oamenii din oraș trebuie să fie parte a acestei transformări și trebuie să luăm și de acolo idei. Deci mai avem”, adaugă Mugur Pătrașcu.

Chiar dacă proiectul este la primul pas și va mai dura o vreme până când va ajunge într-o formă finală, iar apoi în etapa de execuție, așa cum scoate în evidență și echipa proiectului, Tulcea pare că dă semne că vrea să se alăture orașelor care se reinventează.

Dacă modelul cu capra vecinului chiar funcționează într-un sens pozitiv și orașele ajung să împrumute unele de la altele bune practici și idei, e posibil ca în următorul deceniu chiar să vedem transformări importante în modul în care sunt gândite zonele urbane.